Traiul decent, la preţuri de lux

Să ne ţinem bine, aşadar. Din prima zi a anului viitor vom fi puşi (a câta oară?) în faţa unor noi scumpiri. Evident, şi acestea sunt “pe deplin justificate” sau cel puţin aşa încearcă oficialii să ne facă să credem. Că, vezi Doamne, accizele trebuie ajustate la valoarea noului curs valutar, cu cinci procente peste cel luat în calcul pentru anul în curs.

Şi, cum ne-a obişnuit deja, Banca Naţională a României a decis să stea cu mâinile în sân şi să permită monedei europene să se aprecieze de la 4,45 lei la 4,52 lei în numai o lună. Deprecierea leului faţă de euro se va reflecta în preţurile la majoritatea produselor accizabile. Preţuri mai mari, evident.

Aşa că, de la 1 ianuarie, românaşul va fi buzunărit pentru orice produs putător de accize: alcoolul, ţigările, cafeaua produse energetice, energie electrică.

La prima vedere, un plus de cinci la sută adăugat accizelor ce reprezintă doar o parte din preţul final, nu ar trebui să ne sperie. Din experienţele anilor trecuţi, însă, ar cam trebui să ne ţâţâie fundul, nu de alta, dar orice majorare este folosită ca pretext pentru scumpirile altor produse. Preţul carburanţilor a urcat deja până la limita suportabilităţii, dar cum benzina şi motorina sunt purtătoare de accize, din prima zi a anului viitor, orice alimentare la pompă ne va ustura la buzunare. Iar dacă trebuie să scoatem mai mulţi bani pentru carburanţi, ştim cu toţii ce urmează: alimente mai scumpe, transport mai scump, produsele electronice şi electrocasnice mai scumpe.

Toată această scumpire în lanţ se petrece în paralel cu scăderea vizibilă a veniturilor. Studiile arată că România se numără printre statele cu cel mai ridicat cost al carburanţilor din lume, calculat în funcţie de puterea de cumpărare. În ceea ce priveşte preţul energiei electrice plătit de populaţie, raportat la puterea de cumpărare, acesta este peste media Uniunii Europene, aproape dublu faţă de nivelul din Franţa, spre exemplu. În plus, ţara noastră se situează pe penultimul loc în Uniunea European în ceea ce priveşte salariul minim pe economie. Iar statisticile sumbre nu se opresc aici: România este statul european cu mâncarea cea mai scumpă şi cu cele mai mici salarii. Un român dă pe alimente cam cât confratele european, cu precizarea că veniturile lui sunt de numai 20 la sută din salariul mediu din UE.

Şi-atunci, să nu-ţi vină să-ţi iei tălpăşiţa din ţara în care eşti jecmănit şi să te duci unde vezi cu ochii?